De Oana Popescu Zamfir

Este foarte greu de anticipat cum va fi Romania afectata de Brexit. Unul dintre principalele reprosuri facute lui Boris Johnson de catre Parlamentul britanic cand a impins acordul cu UE a fost tocmai ca el nu are la baza niciun fel de studiu de impact, in primul rand economic, dar si social. Asadar nici Marea Britanie nu stie cum va fi afectata ea insasi de Brexit.

Acestea fiind spuse, cateva lucruri stim, desi evolutia lor depinde de niste variabile: Cetatenii UE, deci si romanii, isi vor pierde regimul preferential in privinta dreptului la munca in Regatul Unit. Putin probabil insa ca acest lucru sa-i afecteze pe cei deja stabiliti acolo, mai ales cu acte in regula.

UK nu va avea niciun interes sa NU foloseasca forta de munca si valoarea adaugata pe care o pot aduce cetateni europeni interesati si capabili sa faca joburi pe care, din moment ce le ocupa, inseamna fie ca le fac bine si angajatorii au nevoie de ei, fie Marea Britanie are chiar o criza de forta de munca in acel domeniu.

Probabil ca primele afectate vor fi beneficiile sociale, care vor fi reduse chiar si pentru cei care muncesc legal. Pana la urma, acesta a fost unul dintre principalele motive pentru Brexit. De asemenea, e posibil ca macar o perioada, guvernul sa incerce sa creeze macar aparenta ca pentru munca necalificata concureaza de la egal la egal toti potentialii imigranti, fie ei europeni sau din Asia sau Africa.

Cel mai probabil insa, nu va exista un val de imigranti asiatici care sa ocupe acele joburi, intrucat cei din fostele colonii britanice au oricum deja un tratament preferential. Deci locurile de munca disponibile vor fi in continuare disponibile, vor fi in continuare nedorite de britanici, iar europenii/ romanii care vor fi dispusi sa le ocupe vor gasi posibilitatea s-o faca, doar ca e posibil sa creasca volumul muncii la negru.

Teoretic si aceasta era o cerinta a promotorilor Brexit: sa scada presiunea in jos pe salarii cauzata de mobilitatea intracomunitara, mai ales a fortei de munca mai ieftina dinspre est. E greu de prevazut insa cum vor evolua aceste scenarii interne.

Pe scurt insa, pentru cei care muncesc legal in domenii cu criza de forta de munca in UK (asistenti, doctori, asistenta sociala, etc.) se vor gasi probabil modalitatile de a continua s-o faca. Probabil va fi mai greu pentru cei care fac joburi mai prost platite sa munceasca legal si sigur vor fi mult mai greu accesibile beneficiile sociale pentru toti.

Cei cu inalta calificare vor putea in continuare sa lucreze in UK, desi daca se revine pentru europeni la sistemul de cote pentru recrutarea celor cu pregatire superioara, va fi mai dificil procesul prin care angajatorul va avea de demonstrat ca nu poate angaja un britanic cu pregatire similara pe acea pozitie.

Cel putin in prima faza, vor fi afectati si studentii romani in UK, care sunt in numar mare, universitatile britanice fiind in continuare printre cele mai cautate de catre romani. Taxele ar putea creste la nivelul de dinainte de aderarea noastra la UE (mult superior celor platite in prezent ca cetateni europeni), iar UK ar putea sa nu mai participe la programul Erasmus+.

Mi-e greu sa cred insa ca, in negocierea acordului cu UE, nu se va tine cont de interesul ambelor parti de a mentine cooperarea pe care apartenenta comuna la UE a facilitat-o, cu beneficii reciproce. Ma astept asadar sa existe varii acorduri de colaborare care sa acorde UK posibilitatea de a participa in continuare la programele UE relevante, in diverse conditii, contra, de pilda, unor facilitati similare din partea UK (care ar putea presupune si taxe preferentiale pentru studentii europeni).

Din punct de vedere economic, scenariile sunt, cred, cel mai greu de anticipat: in ce masura bursa de la Londra va fi afectata de Brexit, daca o parte a centrului de greutate se va muta la Frankfurt sau in alta parte, ce companii se vor reloca unde, cum va fi afectat comertul. Marea Britanie e un investitor important in Romania si nu ma astept ca acest lucru sa se schimbe dramatic, nu sunt investitii in domenii care sa fie afectate major de Brexit.

E posibil insa ca Uniunea sa vireze mai mult catre o zona mai protectionista si nationalista a politicilor economice, in absenta influentei britanice si avand in vedere contextul global. Din punct de vedere al securitatii, pentru Romania iesirea UK din UE e o pierdere foarte importanta.

Marea Britanie impartasea cu Europa Centrala si de Est un interes categoric fata de securitatea si stabilitatea regionala in vecinatatea de est si sud-est a Europei, o perspectiva similara asupra relatiilor cu Rusia; avem o istorie deja bogata de cooperare militara in teatre de razboi din afara Europei si de cooperare pentru securitate in sens mai larg.

Odata cu iesirea UK din Uniune, UE ramane dominata de Franta, cu un presedinte Macron care aproape a ingropat procesul de extindere a UE catre Balcani, demonstreaza o larghete ingrijoratoare in abordarea relatiilor cu Rusia si este mult mai interesat de vecinatatea sudica (Maghreb) decat de est. Nici pozitia germana nu e neaparat de mult mai bun augur pentru Romania – cu o presedinta germana a Comisiei, Angela Merkel nici nu vrea sa para ca UE este condusa de la Berlin, iar odata cu retragerea treptata a lui Merkel, nici forta Germaniei de a-si impune perspectiva nu mai e aceeasi.

Ca dovada, presedintia germana a Consiliului UE, din a doua jumatate a acestui an, se va concentra pe un potential acord comercial cu China (care risca sa fie destul de modest), iar atentia si resursele dedicate zonelor care ne intereseaza pe noi sunt mult mai reduse.

De altfel, nici cu Germania si nici cu Franta nu avem o traditie de cooperare deosebita in materie de securitate – in mare masura pentru ca au fost considerate directii divergente fata de celebra axa strategica “Bucuresti-Londra-Washington”.

Avem, asadar, mai putini aliati in UE, mai putine state cu care sa avem o traditie de relatii puternice, mai putine state cu care sa impartasim aceeasi gandire strategica – deci suntem mai izolati, iar interesele noastre sunt mai degraba secundare pentru multi dintre jucatorii importanti. Nu ne ramane decat sa ne diversificam practica diplomatica si de relatii externe si sa incercam sa ne reconfiguram modul de actiune in consecinta.

Din fericire, UK va ramane implicata in regiune si in cooperarea de securitate si aparare prin intermediul NATO si probabil si in alte moduri, intrucat vor cauta sa compenseze pierderea de influenta in UE prin alte modalitati de angajare in zona securitara, unde UK ramane totusi dominanta.

E posibil ca in prima faza sa nu le fie foarte usor insa, pentru ca si ei vor trebui sa-si regandeasca modelul de actiune institutionala, vor fi si sub presiunea resurselor, a unei economii posibil in criza, etc. Creste gradul de imprevizibilitate pentru noi, ca si pentru intreaga UE, iar asta face necesara o gandire mult mai coerenta, strategica si pro-activa la nivel intern, iar in ultimii ani nu am parut ca excelam in acest domeniu.

Articolul a fost publicat in revista Economica.net.