De Rufin Zamfir

Ianuarie 2016

Adevarul

GlobalFocus vă prezintă (într-o formă extreme de contractată) analiza sa în ce privește evoluția lumii din punct de vedere geopolitic și geostrategic.

Fără să ne fi propus un demers exhaustiv, previziunile însumate mai jos au la bază concluziile activității derulate de GlobalFocus pe parcursul anului ce tocmai s-a încheiat, cărora li se adaugă ajustările și completările reieșite din colaborările la nivel de expeți, intern și extern.

Pentru a putea spune că vorbim în cunoștință de cauză, după cum anunță și titlul, am lăsat previziunile economice în seama experților în domeniu.

Intrăm, așadar, abrupt în subiect, propunându-vă o împărțire de-a lungul demarcațiilor geografice a ceea ce credem că ne va aduce anul 2016.

În UE:

– odata cu venirea primăverii, valul de migrație își va relua intensitatea de la finele lui 2015. Ca și cauze, instabilității din Siria i se va alătura instabilitatea tot mai accentuată din Afghanistan, unde talibanii sunt într-o puternică revenire. În pofida acordului cu UE care i-a promis fonduri și dezghețarea negocierilor pentru aderare, Turcia nu va putea opri un nou val masiv de emigranți, parte din cauza instabilității socio-politice pe care o va resimți din plin în 2016 (o minoritate kurdă tot mai nesupusă, nemulțumirea socială în fața încercărilor prededintelui Erdogan de exercitare a unui control tot mai strict), parte pentru că nu are disponibilitate și poate nici capacitate pentru a suplimenta eforturile umane/logistice necesare opririi valurilor de migranți din ce în ce mai mari (fiind nevoită să se concentreze la altceva decât migranți).

– zona Schengen trece prin primul ei test social și politic real. Statele membre, beneficiare din plin de pe urma componentei economice a Acordului, actionează însă unilateral în privința impunerii unor restricții la frontieră sau, de ce nu, suspendării unora din atributele Schengen. Este de văzut dacă acordul va rezista în forma lui actuală sau va fi amendat cu prevederi care să statueze libertatea statelor membre de a decide unilateral în anumite privințe/în anumite condiții. Nu este de neglijat faptul că președinția Consiliului UE este preluată de Olanda, unul dintre cei mai radicali membri Schengen (și cel care a propus suspendarea acordului și crearea unui mini-Schengen, împreună cu Austria, Germania, Luxemburg și Belgia)

– naționalismul manifestat prin popularitatea câștigată de partidele cu astfel de doctrină sau doar prin tușele discursive ale unor politicieni altfel normali, este tot mai prezent în sferele de conducere a statelor membre și va destabiliza suplimentar Uniunea Europeană. Este de așteptat înmulțirea insubordonărilor de tipul celor ale Ungariei și Poloniei (pentru că 2016 e anul în care devin operaționale decizii luate de Bruxelles și contestate de state membre) dar și la o efervescență a mișcărilor separatiste (Scoția și Catalunia). Efectului creat de aceste probleme i se va adăuga și narativul din jurul BREXIT, care va ține pe agendă tot anul următor problema ruperii uniunii/a viabilității ei în forma actuală.

– persistă problemele financiare și economice ale Uniunii, personificate de Grecia. Cu o aderență din ce în ce mai fragilă în fața propriilor alegători și cu o opoziție tot mai puternică (consolidată la început de 2016 și în fața creditorilor externi, prin venirea în fruntea ei a popularului Kyriakos Mitsotakis, fost ministru al Reformei Administrative), guvernul Tsipras va avea mari probleme în 2016 să rămână la putere, nu mai zicem să și implementeze din mult-solicitatele reforme economice.

În Europa non-UE:

– 2016 va aduce o apropiere de occident a regiunii Balcanilor. Zona revine în agenda internațională și este de așteptat o prezență tot mai stabilă a reprezentanților statelor vestice în regiune. Serbia a deschis în decembrie 2015 primele două capitole în cadrul procesului de aderare la UE (capitolele 32 și 35) și urmează să deschidă în prima jumătate a lui 2016 alte două (capitolele 23 și 24) și, deși nu se vor înregistra progrese majore, este de notat că Bruxellesul arată hotărât să demonstreze că procesul de extindere în Balcani este la fel de activ ca în 2003 când a fost definit.

Muntenegru a primit invitația de aderare la NATO și va fi adera oficial cu ocazia summitului de la Varșovia din iulie.

Ambele procese de extindere sunt privite cu ostilitate (disimulată și, respectiv, nedisimulată) de către Rusia care va încerca să le destabilizeze, prin mașinăria sa de propagandă (în cazul Serbiei) și prin “tratamente economice ostile” (în cazul Muntenegrului, unde capitalul rus deține 30% din economie).

– Balcanii rămân pe hartă și din punct de vedere al fenomenului terorist. Sărăcia și ignoranța fac comunitățile musulmane din Balcani (Albania, Macedonia, Kosovo, Bosnia) extrem de vulnerabile la a deveni baze de recrutare pentru ISIS și al-Nusra. Venirea iernii a sporit numărul jihadiștilor balcanici care revin în regiune, radicalizați și antrenați pentru luptă. Riscul pe care aceștia îl reprezintă rămâne extrem de dificil de cuantificat, agențiile statale cu atribuții în combaterea terorismului fiind depășite aproape complet.

– culoarul balcanic de migrație va rămâne complet operațional și în 2016, cu mențiunea că unele măsuri (gardul de la granița ungaro-sârbă, de exemplu) vor conduce la deschiderea unor noi variante (prin Bulgaria și România). Politica statelor din regiune de beggar thy neighbour va amplifica retorica ostilă și va împiedica revenirea relațiilor bilaterale la un nivel normal.

– înca nu a trecut pericolul colapsului statal al Bosniei și Herzegovina. 2016 este anul în care Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Yugoslavie va da verdictele într-o serie de dosare (de partea sârbă și bosniacă) și se asteaptă condamnări grele – fapt ce va adânci disonanța între Republica Srpska și Federația Bosnia și Herzegvina, cele două entități care alcătuiesc Bosnia și Herțegovina.

Rusia și Ucraina:

– în contextul actual, este greu de crezut că conflictul din Ucraina își va găsi rezolvarea pe parcursul lui 2016. Nu se întrevăd, însă, nici elemente care sa indice o amplificare a lui, cel mai probabil va intra în faza de îngheț. Ucraina va fi presată de UE tot mai tare să treacă la reforme economice și juridice și la eliminarea corupției iar, în subsidiar, i se va recomanda să își păstreze calmul în relația cu Rusia (altfel spus, să accepte înghețarea conflictului până la un moment mai prielnic identificării unei soluții).

– retorica Rusiei legată de extinderea NATO ar putea fi insoțită în 2016 de acțiuni militare cu caracter demonstrativ (de ex. “exercitii de alarmare” în imediata vecinătate a NATO care să demonstreze viteza de mobilizare net superioară, la acest moment, trupelor aliate). Tot în plan militar, Rusia își va intensifica prezența în Siria, cu scopul de a-și menține poziția strategică în negocierea viitorului regiunii. Cât privește relația cu Turcia, este probabil că în 2016 Rusia va afișa o mască a ignorării, preferând declarațiile disprețuitoare și ostilitatea economică. Este prea importantă poziția geostrategică față de NATO, câstigata prin intervenția (costisitoare) din Siria, pentru a și-o risca într-o dispută cu Turcia (stat NATO, până la urmă).

– intern, Rusia lui Putin va avea nevoie să contrabalanseze nemulțumirea socială (o economie în prăbușire, măsurile împotriva societății civile și a media ne aservite) cu acțiuni care să demonstreze statutul său de mare putere: inițierea sau oprirea unor proiecte economice grandioase (vezi gazoductul cu Turcia), acorduri cu alte mari puteri (unul cu China, spre exemplu, nemulțumită de neinvitarea sa la Trans-Pacific Partnership).

Asia Centrală și de Sud:

– situația din Afghanistan se va deteriora, pe fondul incapacității palierului decizional de a stăpâni situația dar și pe fondul ofensivei talibanilor pentru redobândirea poziției conducătoare. Cooperarea din ultima vreme cu Pakistanul va continua, fiind alimentată de problema comună pe care trupele talibane o constituie. Tot mai mulți afghani, în lipsa apărării în fața fenomenului extremist, vor alege migrarea către Europa de Vest.

– relațiile dintre India și Pakistan vor continua la un nivel intens . Atât Narendra Modi cât și Nawaz Sharif sunt extrem de activi în planul politicii externe, încercând să securizeze poziția de lider regional fiecare pentru statul sau. Alături de cooperarea militară începută încă din 2015 cu bune rezultate (la nivel de schimb de intelligence dar și sprijin reciproc împotriva radicalismului islamist), este posibilă punerea bazelor unei viitoare cooperări economice în cadrul unui acord de liber schimb și ne-discriminarea accesului pe piețe a bunurilor din cele două state. Nu se întrevede abordarea unor discuții legate de disputa asupra Kashmirului. Situația rămâne fluidă, pașii înainte putand oricând să fie retractați (de ex., decizia Indiei de a vinde elicoptere de luptă Afghanistanului a transmis o undă de răceală în relațiile bilaterale; orice nouă decizie similară poate determina Pakistanul să își reconsidere deschiderea la dialog).

Orientul mijlociu și Turcia

– nu se întrevede o finalitate pentru războiul din Siria în 2016. Deși la un moment dat părea că Rusia va fi de acord cu înlăturarea lui Bashar al-Assad, ca precondiție pentru pacificarea regiunii, regimul de la Kremlin tocmai ce și-a reîntărit sprijinul pentru acesta. Infelxibilitatea Vestului, pe de altă parte, care susține că nu există negociere dacă al-Assad nu va fi înlăturat, nu face decât să prelungească dezastrul umanitar și instabilitatea regiunii. Tot mai des se aduce în discuție ca potențială soluție un format de tipul Acordului de la Dayton (în care liderii ex-iugoslavi Milosevic, Izetbegovic și Tudjman – toți trei coordonatori ai unor operațiuni calificate ulterior drept crime de război – au fost aduși la aceeași masă cu lideri occidentali pentru a pune capăt războiului din Bosnia și a permite înființarea Bosniei și Herțegovina) dar este greu de spus dacă se va ajunge aici.

– Iran, al doilea producator de petrol din OPEC, poate exporta petrol îndată ce sancțiunile îi vor fi ridicate în 2016. Aceasta îi va consolida poziția de lider regional dobândită cu atribute de strategie politică și diplomație. Argumentul petrolului îi va asigura Iranului o deschidere și din partea altor state, rezervate în a-și exprima opinia până acum. Una din posibilitățile de valorificare a exportului de petrol este investirea în rafinării, în terțe state (acolo unde se exportă, de regulă), lucru care ar putea schimba optica și chiar raporturile de putere ale Iranului cu alte state. Din punct de vedere al alianțelor, Iran rămâne legat de Rusia cu care cel mai probabil va strânge legaturile economice. Nu este de așteptat, însă, manifestarea unor gesturi evidente în ce privește aprobarea deciziilor politice/militare ale Kremlinului.

– deși situația la început de an este tensionată între Arabia Saudită și Iran, este improbabilă o escaladare a violențelor între cele două state. Argumentele se învârt în jurul prețului petrolului și sunt favorizate de existența unei supape de presiune: conflictul din Siria, unde cele două se pot înfrunta prin părțile pe care fiecare le susține.

– în Irak va continua lupta împotriva ISIS, cu câștiguri relevante. Este posibil ca la nivelul diplomației cu ușile închise să se înceapă coagularea unor scenarii post-ISIS: refacerea balanței shia-sunni la nivelul clasei conducătoare, tatonări ale elitei kurde care s-ar putea să nu se mai mulțumească așa de usor doar cu o autonomie lărgită.

– poate mai mult ca oricare alt stat, Turcia se afla într-o poziție extrem de dificilă, cu multiple probleme pe masă. 2016 ar putea aduce o intervenție subtilă dar constantă în Turcia din partea puterilor occidentale: Statele Unite și NATO au nevoie să demonstreze că flancul estic este în siguranță, deci vor corecta orice derapaj geostrategic sau militar ar putea să facă președintele Erdogan în dorința lui de menținere a puterii dobândite; UE are nevoie ca Turcia să asigure un control cât mai ferm la frontierele sale.

– vidul de putere din Libia și uriașele sale resurse petrolifere o fac o țintă ușoară pentru ISIS. În contextul în care mișcarea radicală își vede amenințate sursele de finanțare în Siria și Irak, 2016 va aduce o  recrudescență a violențelor în această țară. Nu este exclusă chiar organizarea în Libia a unui centru de comandă ISIS, responsabil cu acte de violență în afara regiunii.

– Israel și Palestina. Situatia este din ce în ce mai dramatică, în pragul unei noi intifade (unii zic că a început deja). În plus Israelul are și problema politică internă, cu premierul Benjamin Netanyahu și partidul său aflându-se într-o alianță instabilă (formată cu alte trei partide de ideologie naționalistă, după îndelungi negocieri). Geostrategic vorbind, Israelul se află la un minim de popularitate în cancelariile occidentale (relația cu USA, în cazul în care aici vor câștiga alegerile Democrații, fiind cea care va cântări cel mai greu). Palestina, pe de alta parte, se afla pe un trend ascendent în ce privește sprijinul unor state străine (până chiar și Vaticanul) dar refuzul lui Mahmoud Abbas de a-și numi, măcar, un succesor s-ar putea să coste scump.

– într-un dans cu doi pași înainte și unul înapoi, ISIS va continua să piardă teren pe toate fronturile. Deocamdată doar Rusia, dar în anul acesta și alții vor intensifica eforturile împotriva surselor de finanțare ale ISIS. Ofensiva militară va fi mult mai articulată în teren (se așteaptă ca statele europene – Franța și Germania – să fie mai active) și schimbul de intelligence va înclina consistent balanța razboiului. Înmulțirea măsurilor anti-recrutare în Europa va limita fluxul de foreign fighters. Apariția unor “alternative locale” cum este celula ISIS din Egipt, spre exemplu, face nenecesar pentru jihadistii din Orientul Mijlociu și Nordul Africii să se alăture frontului din Siria și Irak. Situația are părți pozitive (enunțate) și părți negative: lipsită de materialul propagandistic furnizat de eroismul pe frontul de luptă, ISIS se va reorienta către orchestrarea unor atentate în Vest, cu sprijinul jihadiștilor întorși acasă.

China

– în contextul în care Coreea de Nord devine tot mai îndrăzneață din punct de vedere militar, rolul de super-putere mondială al Chinei va fi tot mai apelat pe parcursul lui 2016. Dependența economică aproape totală sub care Beijingul ține Phenianul îl face principalul pion în încercările comunității internaționale de a împiedica Coreea de Nord de la orice gest nesăbuit, care poate arunca în aer (chiar la propriu!) regiunea. Din punct de vedere tactic, poziția convine de minune Chinei care capătă astfel o nouă pârghie de negociere a supremației în Marea Chinei de Sud.

– reducerea vitezei de rulaj a motoarelor economiei chineze îi dă răgazul în 2016 liderului de la Beijing să se concentreze pe modernizarea armatei. Noi dotări (arme ultramoderne), noi atribuții (de exemplu, pentru garda de coastă), noi și consistente mișcări tactice pe uscat și pe mare (vezi continuarea netulburată a construirii unor insule de uscat într-o zonă disputată de mai multe state din regiune) tensionează la un nivel fără precedent în ultimii ani relația Chinei cu Vietnam și Filipine (ambele aliate ale SUA).

Aceasta a fost viziunea GlobalFocus despre ce se va întâmpla în anul în care tocmai am intrat. Știm sigur că sunt aspecte care ne-au scăpat din vedere, știm sigur că relevanța atribuită de noi unor evenimente nu este aceeași pe care le-o atribuie experți, poate, pe diferite domenii.

Din multe privințe, ce ne-am propus noi seamănă mai degrabă cu ceea ce se întâmplă în interiorul așa-ziselor red-team, însărcinate cu creionarea unor scenarii de război improbabile dar posibile.

Climatul internațional dominat de violență, incertitudinile și chiar haosul care caracterizează regiuni întregi de pe glob, de ce nu chiar luptele electorale din state puternice (SUA și Germania se disting) care se pot finaliza cu schimbarea totală a unor viziuni politice, fac extrem de dificil orice demers de predicție pentru 2016. Fie că se vor adeveri sau nu, previziunile de mai sus trebuie citite în cheia a ceea ce considerăm că va ocupa agenda mondială în anul 2016.

Aproape că nu poate fi imaginat un moment mai bun decât acesta pentru a ne aminti proverbul “Hope for the best but prepare for the worst!”